Skip to content

Ce investigaţii diagnostice trebuie efectuate

1. Discuţia cu medicul urolog trebuie să evalueze atent simptomele şi evoluţia acestora în timp, pentru a identifica alte cauze şi alte boli ce pot complica tratamentul medicamentos sau chirurgical.

2. Examenul clinic va fi efectuat de preferinţă de specialistul urolog şi trebuie să includă tactul rectal precum şi o examinare neurologică. Tactul rectal va aprecia dacă nu este vorba, cumva, de un cancer de prostată şi este util în aprecierea dimensiunilor şi caracteristicilor prostatei precum şi în excluderea altor afecţiuni localizate la nivelul micului bazin. Examinarea neurologică aduce informaţii despre mers, funcţia neuromusculară a extremităţilor inferioare şi tonusul sfincterului anal.

Aprecierea severităţii simptomatologiei dar şi a calităţii vieţii (adică a impactului pe care îl au simptomele asupra activităţii de zi cu zi a pacientului) se poate face cu ajutorul chestionarelor specifice.

3. Determinarea valorii sanguine a PSA (antigenul specific prostatic) este recomandată pentru diagnosticarea unui cancer prostatic care schimbă fundamental opţiunea terapeutică. Valorile sale normale sunt cuprinse între 0 şi 4 ng/ml, iar valori cuprinse între 4 şi 10 ng/ml arată un risc crescut ca pacientul să aibe un cancer prostatic. La valori cuprinse în acest interval sunt necesare investigaţii suplimentare pentru a stabili diagnosticul de cancer prostatic.

PSA este o substanţă secretată numai de prostată şi de aceea el este un indice relativ specific al prostatei şi nu al existenţei obligatorii a cancerului de prostată.

Trebuie ştiut că există şi cazuri de adenom de prostată în care valorile PSA pot fi crescute. Interpretarea valorilor crescute ale PSA trebuie făcute numai de către medicul urolog şi în funcţie de examenul clinic şi de alte investigaţii.

Discutaţi cu medicul de familie sau cu specialistul urolog dacă şi când este necesară dozarea PSA!

4. Determinarea ureei şi creatininei din sânge ajută la depistarea pacienţilor la care funcţia rinichilor este afectată de prezenţa adenomului.

5. Sumarul de urină şi urocultura sunt indicate pentru a depista prezenţa unei hematurii (sange în urină) sau a unei infecţii urinare. Interpretarea analizelor de laborator se face numai de catre medic!

6. Calendarul micţional pe 24 de ore furnizează informaţii despre simptome şi foarte mulţi pacienţi îşi notează frecvenţa, volumul şi orarul urinărilor.

7. Explorarea imagistică înseamnă cel mai adesea, în practica de zi cu zi, ecografia prostatei pe cale transabdominală (sonda aplicată pe abdomen) sau transrectală (sonda introdusă în rect). Acestea permit vizualizarea şi evaluarea dimensiunilor prostatei, dar şi depistarea anumitor complicaţii nedescoperite prin examinare clinică.

Mai pot fi efectuate, la indicaţia medicului curant, şi alte exploră ri (radiografia renală directă, urografia intravenoasă cu cistografie pre şi postmicţională, uretrocistografia micţională, uretrografia retrogradă, tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică, studii urodinamice etc).