Skip to content

Ce se ştie despre cauzalitatea bolii

Cauzele apariţiei adenomului de prostată nu sunt bine cunoscute.

Pentru apariţia adenomului de prostată este necesară o funcţie testiculară normală. Trebuie amintit că în 1966 Charles B. Huggins (SUA, 1901-1997) a luat premiul Nobel studiind efectele castraţiei asupra prostatei (pentru descoperirile sale legate de tratamentul hormonal al cancerului de prostată), fapt ce demonstrează interesul comunităţii medicale pentru acest subiect.

Sunt cunoscute grupuri umane care nu vor dezvolta niciodată adenomul de prostată (castraţii înainte de pubertate sau cei cu absenţă congenitală a unei enzime implicate in metabolismul testosteronului, fapt ce se întâ lneşte la o populaţie din Insulele Caraibe).

Care este suferința bolnavului cu adenom de prostată?

Simptomele care ar trebui sa atragă atenţia asupra posibilei existenţe a unui adenom de prostată au fost clasificate astfel:

a) Simptome obstructive (datorate faptului că tumora prostatică „blochează” scurgerea firească a urinii):

  • un început dificil a urinării (bărbatul aşteaptă un timp până începe să urineze);
  • jet urinar slab (picăturile de urină pot ajunge „pe bombeu”);
  • jet urinar intermitent;
  • disurie, adică urinare dificilă (pacientul se forţează să urineze şi să-şi evacueze vezica urinară);
  • micţiune prelungită (datorită faptului că presiunea jetului este scăzută);
  • senzaţia de golire incompletă a vezicii;
  • retenţia de urină (sau „blocajul” de urină);
  • pseudoincontinenţa prin prea plin (urina care rămâne în vezică depăşeşte capacitatea de stocare a vezicii şi pacientul urinează, practic, „prin prea plin”!).

b) Simptome iritative:

  • urinările frecvente din timpul zilei şi al nopţii;
  • senzaţia neplăcută că dacă nu va urina va „scăpa” urina în pantaloni.

Dacă aveţi peste 50 de ani şi aţi observat apariţia acestor simptome este indicat sa discutaţi despre aceasta cu medicul de familie care vă poate îndruma către medicul urolog.

Acesta va confirma diagnosticul de adenom de prostată, dar trebuie ştiut că există şi alte boli care pot da simptome asemănătoare.

Care sunt complicațiile posibile?

Principalele complicaţii ale bolii sunt: infecţiile urinare, formarea de calculi (pietre) în vezica urinară, retenţia de urină, apariţia de diverticuli la nivelul pereţilor vezicii urinare, insuficienţa renală în cazurile severe.