Skip to content

Despre tratamentul adenomului de prostată

În funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte se poate încerca:

1. Supraveghere medicală atentă (temporizarea unei intervenţii medicamentoase sau chirurgicale):
Atunci când simptomatologia nu este accentuată şi îndeajuns de supărătoare şi nu au apărut complicaţii, pacienţii au indicaţie de urmărire activă periodică şi vor primi de la medic recomandări referitoare la stilul de viaţă.
Dintre recomandările generale nu vor fi uitate:

  • reducerea aportului de lichide mai cu seamă seara sau înainte de ieşi din casă, fără a afecta cantitatea totală minimă de 1,5 litri de lichide/zi;
  • evitarea sau consumul moderat de cafea şi alcool;
  • urinatul mai frecvent pentru a nu suprasolicita vezica urinară;
  • în acelaşi timp, va fi reevaluată medicaţia utilizată pentru alte boli care poate afecta funcţia urinară.

2. Tratamentul medicamentos: pentru tratamentul adenomului de prostată sunt disponibile mai multe tipuri de medicamente:

  • Alfa-blocantele care reduc contracţia musculaturii netede prostatice (alfuzosinul, tamsulosinul şi doxazosinul).
  • Inhibitorii de 5-alfa reductază (dutasterida, finasterida) intervin eficient, după minimum 6 luni de tratament, în creşterea fluxului urinar maxim, reducerea volumului prostatic şi ameliorarea simptomelor.
  • Terapia combinată. Terapia combinată a unui alfa-blocant şi a unui inhibitor de 5-alfa reductază s-a dovedit a fi superioară oricăruia dintre medicamentele administrate singure. Cum s-ar zice „unde-i unul nu-i putere…”!

3. Tratamentul fitoterapeutic. Este dovedită prin studii clinice eficienţa unor extracte naturale, de exemplu de Serenoa repens (ProstamolŽ uno) care, chiar din primele luni de tratament, ameliorează simptomele obstructive (prin efect antiinflamator şi relaxant asupra musculaturii prostatice) dar si simptomele iritative:

  • jetul urinar devine puternic, veţi putea urina din nou la distanţă;
  • rezolva problema jetului urinar intermitent;
  • reduce durerea apărută la trecerea jetului urinar;
  • nu vor mai exista dificultăţi în a începe urinarea şi nici nu va mai fi nevoie să „forţaţi” eliminarea urinei;
  • scade volumul urinar rezidual (dispare senzaţia de golire incompleta a vezicii).

Astfel creşte calitatea vieţii dumneavoastră prin:

  • reducerea frecvenţei urinărilor noaptea şi
  • menţinerea activităţii sexuale.

Fitoterapia reprezintă o alternativă terapeutică tot mai des utilizată în multe ţări din Europa, datorită eficienţei sale şi a profilului redus de efecte adverse.

Dacă aveţi peste 45 de ani, ar fi indicat să vă „protejaţi” prostata cu un tratament fitoterapeutic de lungă durată (cure de minim 6 luni – un an sau, ideal, tratament continuu).

Există medicamente pe care puteţi să le cumpăraţi din farmacii numai cu prescripţie medicală dar există şi medicamente pe care le puteţi achiziţiona fără reţetă.

Discutaţi cu medicul curant despre acestea!

Daca aţi cumpărat un medicament disponibil fără reţetă, citiţi cu atenţie prospectul sau discutaţi cu farmacistul despre acesta.

În cazurile de adenom de prostată complicat cu infecţii urinare se vor administra, la indicaţia medicului, antibiotice adaptate posibililor agenţi infecţioşi.

4. Tratamentul chirurgical
În unele situaţii, pentru tratamentul adenomului de prostată se va recurge la intervenţii chirurgicale. Exista mai multe tipuri de intervenţii care pot fi propuse în funcţie de simptomatologie şi de investigaţiile efectuate.

Când trebuie operat adenomul de prostată?

  • Simptomatologia accentuată şi refractară la tratamentul medicamentos sau
  • Adenom de prostată complicat: retenţie de urină repetitivă, litiază vezicală, hematurie (sângerare) repetată, insuficienţă renală, infecţii urinare repetate, diverticuli vezicali, rezidiuu vezical important.

Tipuri de intervenţii:

  • Chirurgia clasică – adenomectomia, adica excizia adenomului de prostată. Este tratamentul de ales în cazul adenoamelor de prostată voluminoase şi care pot asocia litiaza vezicală secundară sau diverticuli vezicali voluminoşi care necesită ablaţie chirurgicală. Există mai multe tehnici de realizare a acestei operaţii.

  • Rezecţia transuretrală a prostatei (TURP) – a fost dezvoltată progresiv astfel că în SUA, în 1986, aproximativ 96% din pacienţi erau operaţi prin această tehnică. A devenit „standardul de aur” al tratamentului chirurgical şi constă în ablaţia ţesutului adenomatos prostatic şi hemostaza în condiţii de excelentă vizibilitate. Intervenţia transuretrală durează maxim o oră şi permite ablaţia pînă la 60g ţesut adenomatos.
  • Există şi alte tehnici chirurugicale minim invazive (incizia transuretrală a prostatei; laser-, termo- şi criochirurgia prostatică etc.) disponibile în funcţie de centrul medical căruia vă adresaţi.
  • Atunci când pacienţii nu pot face faţă unei operaţii datorită unor boli grave asociate există posibilitatea să se plaseze, pentru o perioadă mai lungă de timp, o sondă uretrovezicală sau endoproteze (stent-uri) uretrale.

În general, medicul urolog este cel care propune şi alege o anumită tehnică. Discutaţi cu acesta despre tipul intervenţiei, durata spitalizării, posibilele complicaţii, măsuri speciale pe care trebuie să le urmaţi imediat după operaţie.