Skip to content

Care sunt investigaţiile în cazul durerii toracice

Deoarece cauzele durerii toracice sunt atât de multe şi foarte variate, investigaţiile pot fi de asemenea numeroase. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că, în cazul unei suspiciuni de angină pectorală, electrocardiograma (ECG) este, de obicei, prima investigaţie. Aceasta reprezintă înregistrarea semnalelor electrice provenite din interiorul inimii. În unele cazuri ea este normală şi acest lucru nu înseamnă că durerea pe care o simţiţi nu este de la inimă. În multe cazuri, chiar dacă în afara durerii nu există modificări pe ECG, o electrocardiogramă în timpul unei crize de durere poate arăta modificări şi acest lucru este foarte important pentru diagnostic.

Cel mai frecvent, la pacienţii care prezintă angină pectorală la efort şi la care electrocardiograma nu arată modificări importante, se recomandă de către medic efectuarea unui test de efort. Pacientul este pus să meargă pe un covor rulant sau să pedaleze pe o bicicletă medicinală. În tot acest timp este înregistrată electrocardiograma şi se măsoară pulsul şi tensiunea arterială. Dacă apar modificări ale electrocardiogramei efectuate în timpul efortului, testul se consideră pozitiv, acest lucru indicând prezenţa unei boli a arterelor coronare.

În acest context, medicul curant ar putea decide că este nevoie de efectuarea unei coronarografii, o investigaţie care oferă informaţ ii legate de starea circulaţiei coronariene şi care este foarte importantă pentru stabilirea unui tratament adecvat al anginei pectorale.

Ce este coronarografia?

În cazul anginei pectorale, substratul anatomic al afecţiunii este reprezentat de îngustarea în diferite grade a arterelor coronare – vasele de sânge care irigă muşchiul inimii. Arterele coronare sunt primele ramuri care iau naştere din aortă – artera care transportă sânge de la inimă în întreg organismul. Coronarografia este o metodă de diagnostic care foloseşte razele X în scopul vizualizării arterelor coronare. Deoarece arterele nu se văd pe o radiografie simplă, pentru efectuarea coronarografiei este necesară introdu ce – rea în arterele coronare a unei substanţe de contrast care permite opacifierea acestora. Astfel, arterele coronare şi ramurile lor devin vizibile pe filmul radiologic şi pot fi ulterior analizate în detaliu.

Coronarografia este necesară pentru a vedea exact locul şi severitatea îngustării arterelor coronare, lucru extrem de important pentru stabilirea unui tratament adecvat. De exemplu, dacă îngustarea este uşoară, tratamentul medical poate fi de ajuns şi nu sunt necesare alte intervenţii cum ar fi angioplastia coronariană sau tratamentul chirurgical.

Cum se efectuează coronarografia?

Coronarografia se efectuează într-o sală prevăzută cu aparatură specială, în condiţii sterile. Pentru introducerea substanţei de contrast la nivelul arterelor coronare sunt necesare puncţionarea unei artere din periferie (de obicei una dintre arterele femurale, cele care irigă membrele inferioare) şi introducerea unei sonde-cateter (un tub subţire şi flexibil din plastic) care este avansat prin aortă, sub control radiologic, până la locul de unde pleacă arterele coronare. Substanţa de contrast este apoi injectată în arterele coronare principale şi se înregistrează în dinamică modul în care această substanţă de contrast umple arterele coronare şi ramurile lor.

Ce simte pacientul în cursul
efectuării coronarografiei?

Coronarografia nu necesită anestezie generală, deci pacientul este treaz pe toată durata examinării. Se efectuează doar anestezie locală la nivelul locului de puncţie a arterei. Pacientul nu simte introducerea sau avansarea cateterului în aortă. Uneori poate simţi palpitaţii sau durere asemănătoare cu crizele de angină pectorală, dar, în majoritatea cazurilor, aceste simptome nu reprezintă un pericol şi dispar de la sine. În timpul injectării substanţei de contrast se poate simţi o senzaţie de căldură care durează câteva secunde şi asupra căreia pacientul va fi avertizat de către medicul care efectuează procedura. Pe tot parcursul procedurii, pulsul şi tensiunea arterială sunt atent monitorizate. La sfârşitul coronarografiei, dacă puncţia s-a efectuat la nivelul arterei femurale, este necesară aplicarea unui pansament compresiv care să prevină sângerarea.

Ce complicaţii pot să apară la coronarografie?

Cele mai frecvente complicaţii apar la locul puncţionării arterei şi constau, deseori, în mici vânătăi sau hematoame dureroase care pot să necesite aplicarea de gheaţă şi care frecvent dispar în câteva zile.
Deoarece pentru opacifierea arterelor coronare se foloseşte substanţă de contrast (care de cele mai multe ori conţine iod) pot să apară reacţii alergice, de obicei uşoare. În unele cazuri, aceste reacţii alergice pot fi însă severe, de aceea este important ca medicul curant să fie informat în legătură cu existenţa în istoricul pacientului a unor alergii medicamentoase cunoscute.

Complicaţiile grave care pot să apară în cursul coronarografiei sunt rare (în jur de 1%) şi de multe ori apar la pacienţii care au deja o boală cardiovasculară severă. Ele sunt reprezentate în principal de:
•disecţia unei artere coronare (ruptură în peretele arterei, care poate fi reparată pe loc sau poate necesita intervenţie chirurgicală de urgenţă);
infarctul miocardic acut;
•accidentul vascular cerebral;
disecţia de aortă.

Medicul care vă îngrijeşte va cântări riscurile şi beneficiile coronarografiei şi vă va propune această investigaţie doar dacă beneficiul ei depăşeşte riscurile unor complicaţii grave.