Skip to content

Care este tratamentul

Tratamentul pentru arteriopatia obliterantă poate fi medical şi/sau chirurgical; se pot efetua de asemenea şi proceduri intervenţionale.
Este importantă pentru decizia terapeutică distanţa de mers la care apar simptomele.
Mulţi pacienţi cu claudicaţie sunt trataţi iniţial medical (în funcţie de simptome şi de distanţa de mers parcursă până la apariţia acestora).

Tratamentul medical

Scopul tratamentului medical este ameliorarea simptomelor şi încetinirea evoluţiei bolii.

Tratamentul medical include: controlul factorilor de risc, antrenamentul fizic şi tratamentul medicamentos.

Ce înseamnă controlul factorilor de risc?

Primul lucru care trebuie făcut este modificarea stilului de viaţă.

Abandonaţi fumatul!

IMPORTANT! Fumatul este cel mai important factor de risc asociat cu arteriopatia obliterantă şi trebuie făcute toate eforturile ca pacientul arteritic să înceteze definitiv fumatul!

Controlul dislipidemiei

Valorile normale ale grăsimilor din sânge sunt:

  • colesterol total < 200 mg/dl;
  • LDL-colesterol < 100 mg/dl;
  • HDL-colesterol > 60 mg/dl;
  • trigliceride < 150 mg/dl.

Scăderea colesterolului opreşte progresia bolii şi reduce simptomele.

Scăderea lipidelor poate fi obţinută prin modificarea stilului de viaţă (dietă şi exerciţiu fizic) şi medicaţie hipolipemiantă.

Dieta

Mâncaţi alimente cu un conţinut scăzut în grăsimi!

Evitaţi alimentele ce conţin grăsimi animale (carne de porc, de oaie, pieliţă de pui, mezeluri – salam, cârnaţi, organe – ficat, rinichi, creier, slanină, unt, smântană, frişcă, brânzeturi fermentate, lapte, gălbenuş de ou).

Evitaţi alimentele prăjite şi adăugarea de grăsime la gătit (untură, margarină, ulei); preparaţi alimentele mai degrabă la cuptor, la grătar sau prin fierbere. Folosiţi mai degrabă alimente bogate în grăsimi mono- şi polinesaturate (ajută la scăderea colesterolului când sunt folosite cu moderaţie): peşte, ulei de măsline, uleiurile din plante, nuci, seminţe, alune, avocado.

Consumaţi cât mai multe fructe şi legume.

Limitaţi cantităţile de glucide din alimentaţie (pâine, cartofi, paste făinoase, dulciuri etc.), mai ales dacă aveţi diabet zaharat sau sunteţi obez.

Medicul este cel care va stabili ce tip de
medicamente trebuie să luaţi
pentru scăderea grăsimilor din sânge!

Există mai multe clase de medicamente:

  • STATINE: sunt medicamente care ajută la scăderea colesterolului total şi a LDL-colesterolului („colesterol rău”);
  • FIBRAŢI: ajută la scăderea trigliceridelor şi la creşterea HDLcolesterolului („colesterolul bun”);
  • INHIBITORI AI ABSORBŢIEI DE COLESTEROL.
Tratamentul prescris pentru scăderea grăsimilor trebuie asociat cu regimul alimentar şi nu va fi oprit decât la indicaţia medicului!
Controlul tensiunii arteriale

Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt <130/80 mm Hg.

Pentru controlul tensiunii arteriale este necesară scăderea cantităţii de sare din alimentaţie (trebuie evitate alimentele cu conţinut crescut de sare – murături, brânzeturi sărate, conserve, aditivi alimentari săraţi) şi normalizarea greutăţii corporale.

Adesea pacienţii hipertensivi necesită tratament medicamentos pentru scăderea tensiunii arteriale.

Tratamentul va fi recomandat de medic şi va fi continuat fără pauză conform recomandării acestuia!

Obţinerea unor valori normale ale tensiunii arteriale înseamnă tratament eficient şi nu vindecare!

Controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat

La persoanele diabetice glicemia pe nemâncate trebuie să fie <108 mg/dl şi hemoglobina glicozilată <6.5 g/dl pentru un control bun al diabetului.

Respectaţi strict regimul alimentar: excludeţi din alimentaţie zahărul şi derivatele şi limitaţi cantităţile de glucide (pâine, cartofi, paste făinoase etc.)

La respectarea dietei se adaugă, la sfatul medicului, tratament adecvat.

Controlul greutăţii corporale

Importante sunt:
ALIMENTAŢIA (se va limita cantitatea de calorii, dulciurile, grăsimile, excesul de alcool) şi ACTIVITATEA FIZICĂ REGULATĂ.

Antrenamentul fizic

Se recomandă plimbarea (poate fi utilizată şi banda rulantă), urmĂnd un program regulat: şedinte de 40-60 minute de cel puţin 3 ori pe săptămĂnă. Şedinţa iniţială este de 30-35 minute de mers întrerupt la apariţia durerii şi reluat după ameliorarea acesteia; creşterea duratei şedinţelor se va face progresiv, cu cĂte 5 minute pe şedinţă.

Acest program trebuie să continue pentru cel puţin 3 luni.

Îmbunătăţirea simptomelor apare la mulţi pacienţi în aproximativ 2 luni.

Beneficiul exerciţiului fizic diminuă când se opreşte antrenamentul.

O atenţie deosebită trebuie acordată
menţinerii unei igiene optime a piciorului
ischemic, în special la pacienţii diabetici!

Trebuie să se elimine orice factor care ar putea favoriza infecţia: traumatismele membrelor inferioare prin încălţăminte inadecvată, tratarea corectă a leziunilor interdigitale, a unghiilor încarnate, a micozelor, tratarea corectă a suprainfecţiilor.

Tratamentul medicamentos

Ce medicamente sunt recomandate
în arterita obliterantă?

  • TRATAMENT ANTIAGREGANT cu aspirină, care are rol în prevenirea formării de trombi (cheaguri de sânge în interiorul vaselor) este recomandat la toţi pacienţii cu arteriopatie obliterantă. Deşi acest tratament poate îmbunătăţi numai puţin simptomatologia, are beneficii certe prin reducerea necesarului de intervenţii chirugicale şi reducerea riscului de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces de cauză cardiovasculară. În caz de intoleranţă sau contraindicaţ ii la aspirină se vor utiliza alte antiagregante (clopidogrel, ticlopidina). De asemenea, după angioplastie este necesară asocierea aspirinei cu clopidogrel sau ticlopidina o perioadă de timp, conform indicaţiei medicului.
  • TRATAMENT HEMOREOLOGIC cu pentoxifilină poate fi de ajutor la pacienţii cu claudicaţie, deoarece scade vâscozitatea sangvină şi creşte fluxul în ţesuturile ischemice, ameliorând astfel distanţa de mers pĂnă la apariţia durerii.
  • TRATAMENTUL DURERII – cĂnd boala este severă, cu durere de repaus, se va administra medicaţie antialgică pentru calmarea durerii.

La mulţi pacienţi cu claudicaţii, respectarea recomandărilor pentru modificarea factorilor de risc, exerciţiul fizic şi tratamentul medicamentos îmbunătăţesc simptomatologia, întârziind momentul necesităţii terapiei de revascularizare.

Tratamentul de revascularizare

La pacienţii cu simptome care apar la o distanţă mai mică de 200 metri de mers şi la cei cu dureri de repaus se recomandă proceduri de revascularizare intervenţională (angioplastie) sau chirurgicală.

Angioplastia percutană

Angioplastia percutană (dilatarea arterelor) este o procedură nechirugicală care presupune umflarea pentru câteva secunde a unui balonaş la nivelul zonelor de îngustare arterială, având ca rezultat reluarea unui flux sanguin acceptabil. Uneori se utilizează un stent (tub metalic fin ce se montează în interiorul vasului pentru menţinerea acestuia deschis dupa dilatare).

Manevra se face în timpul spitalizării, în laboratorul de cateterism cardiac. Se efectuează cu anestezie locală şi necesită repaus ulterior la pat de 12 ore pentru prevenirea complicaţiilor locale. Fiind o procedură invazivă, se impun aceleaşi precauţii ca în cazul arteriografiei.

Tratamentul chirurgical

La unii pacienţi cu arteriopatie obliterantă este necesară intervenţ ia chirurgicală de revascularizare arterială. Există mai multe tehnici chirurgicale:

  • by-pass arterial: se bazează pe scurtcircuitarea segmentului arterial obstruat, folosind o proteză vasculară artificială sau naturală (venoasă – vena safenă internă recoltată de la pacient);
  • trombendarterectomia – constă în curăţarea zonei cu depunere de grăsimi de la nivelul arterei (doar în cazul arterei femurale);
  • simpatectomia lombară (are în prezent indicaţii limitate);
  • amputaţia membrului inferior: este ultima soluţie chirurgicală în cazurile foarte avansate de boală, cu gangrenă. Intervenţia poate fi limitată la amputaţia unui deget, a piciorului, la nivelul gambei sau, în cazurile mai severe, la nivelul coapsei. După vindecare, se poate monta o proteză care să permită mersul.