Skip to content

Tratamentul cancerului de prostată

Tratamentul modern al cancerului de prostată are o istorie de peste 100 de ani când Young a realizat prima intervenţie cu tentă de radicalitate (adică de vindecare) pentru acest tip de boală. De-a lungul timpului s-au imaginat numeroase tipuri de intervenţii chirurgicale, dintre care unele se efectuează şi astăzi.

Piatra de hotar în tratamentul cancerului de prostată a fost pusă însă în anul 1941 de către Huggins (cercetări pentru care a primit şi premiul Nobel pentru medicină), care a descris efectul favorabil al orhidectomiei bilaterale (castrarea) asupra progresiei acestei boli, demonstrând faptul că acest tip de cancer este dependent de hormonul numit testosteron.

Odată cu înţelegerea mecanismului şi interacţiunii dintre testosteron – celulă prostatică – cancer de prostată au apărut în practica medicală numeroase medicamente, din ce în ce mai performante, care acţionează la diferite nivele, toate realizând în principiu acelaşi lucru: blocarea secreţiei de testosteron care influenţează progresia bolii.

Aproximativ 95% din testosteron este secretat de testicule şi numai 5% de o glandă situată deasupra rinichiului, numita glanda suprarenală.

Testosteronul liber (aproximativ 2% din cantitatea totală de hormon din organism) pătrunde în prostată şi, sub influenţa unei enzime (numită 5-alfa reductază) se transformă în alt hormon, DHT (dihidrotestosteron), care este de fapt responsabil de creşterea celulelor prostatice, atât normale cât şi canceroase.

Secreţia de testosteron este controlată de alţi hormoni care iau naştere în hipotalamus şi hipofiză.

Având în vedere aceste aspecte, ţintele tratamentului medicamentos pentru cancerul de prostată sunt fie la nivelul enzimei care tranformă testosteronul în DHT, fie la nivelul hipotalamusului sau hipofizei, fie la nivelul locului unde se leagă testosteronul de celula prostatică. Aceste medicamente au revoluţionat tratamentul cancerului de prostată, existând la ora actuală substanţe care realizează un nivel de testosteron în sânge similar cu castrarea chirurgicală.

După stabilirea diagnosticului de cancer al prostatei (prin puncţie biopsie prostatică sau rezecţie endoscopică) se stadializează boala în funcţie de anumiţi parametri (cum ar fi dimensiunea tumorală, starea ganglionilor limfatici regionali, eventualele metastaze la distanţă). Acest aspect are o mare importanţă practică deoarece orientează pacientul spre un anumit tip de tratament.

Astfel s-au realizat numeroase protocoale terapeutice care ţin cont de elementele enumerate anterior.

Dar, mai presus de aceste protocoale standard, primează decizia şi flerul medicului urolog care, procesând analizele, investigaţiile efectuate, bolile asociate, vârsta pacientului va alege tratamentul cel mai corect şi cel mai bun în situaţia respectivă şi pentru acel pacient.

Care sunt modalităţile de tratament în cancerul de prostată?

Diagnosticul de cancer sperie bolnavul, dar trebuie ştiut că această boală, surprinsă în faze incipiente beneficiază de tratament curativ.

Variantele terapeutice care sunt capabile să aducă vindecarea sunt: prostatectomia radicală, radioterapia externă şi brahiterapia. Alegerea metodei de tratament aparţine medicului urolog, în colaborare cu oncologul şi cu radioterapeutul.

Stadiile cancerului de prostată în care se poate aplica unul dintre tratamentele curative de mai jos sunt stadiile I, II şi situaţii particulare ale stadiului III.

Prostatectomia radicală constă în extirparea pe cale chirurgicală clasică (cu taietură), laparoscopic sau asistată robotic a prostatei în întregime şi a veziculelor seminale. Ca şi complicaţii mai frecvente ale acestui tip de intervenţie se pot întâlni incontinenţa urinară şi impotenţa. Tratamentul chirurgical modern pastrează bandeletele neuromusculare responsabile în erecţie şi asigură prezervarea sfincterului urinar striat care asigură continenţa urinară. Doar în stadii mai avansate aceste deziderate nu pot fi îndeplinite.

Radioterapia externă constă în iradierea pacientului cu boală în stadii incipiente pe aria pelvisului, în regiunea prostatei.

Brahiterapia este o metodă de asemenea iradiantă care constă în introducerea în prostată, pe cale transrectală, a unor”seminţe” care conţin o substanţă radioactivă (de regulă iod radioactiv), ce vor realiza iradierea prostatei în interiorul acesteia. Avantajul acestei metode este faptul că bolnavul scapă de „taietură” şi de complicaţiile operaţiei clasice sau ale radioterapiei („razelor”).

Menţionăm, de asemenea, orhidectomia bilaterală sau castrarea chirurgicală, metodă care a pierdut din ce în ce mai mult teren şi se apropie de dispariţie în arsenalul urologic actual, fiind detronată de tratamentul medicamentos modern.

Dacă stadiul bolii este avansat şi nu permite o intervenţie radicală, curativă sau boala este în stadiu metastatic, baza tratamentului o constituie hormonoterapia, care este capabilă, cel puţin iniţial, să oprească boala în stadiul în care a fost diagnosticată.

Conducerea tratamentului hormonal este realizată sub supravegherea atentă a valorilor PSA şi a simptomatologiei pacientului şi se poate ajusta ori de câte ori este nevoie, pentru a realiza un control cât mai bun al bolii.

Medicamentele folosite în cancerul de prostată se grupează, în funcţie de modul şi locul de acţiune, în mai multe categorii, toate având însă acelaşi principiu, respectiv reducerea nivelului de testosteron circulant: estrogeni, analogi LHRH, antagonişti LHRH, antiandrogeni (nonsteroidici sau steroidici).

Indiferent de vârstă, de stadiul bolii sau de patologia asociată se va asigura (pe cât posibil) confortul micţional (adică al urinării) al pacientului (în principiu fiind vorba de rezecţia de deblocare a căilor urinare, realizată pe cale endoscopică).

Există cazuri particulare de cancer de prostată în care cel mai bun tratament este”să nu faci nimic”. Este vorba despre ceea ce anglo-saxonii înţeleg prin „watchful waiting”. Cu alte cuvinte medicul urolog monitorizează atent orice schimbare în evoluţia bolii şi intervine prin una din metodele descrise mai sus atunci când este cazul.