Skip to content

Introducere

Termenul medical de „hipertensiune” în general, se referă la presiunea crescută a sângelui.

„Hipertensiunea pulmonară” este o afecţiune în care presiunea sângelui din arterele pulmonare (vase ce pleacă din partea dreaptă a inimii către plămâni) este crescută anormal.

Cât de gravă este? Care sunt consecinţele hipertensiunii pulmonare?

Hipertensiunea pulmonară este o problemă serioasă de sănătate, relativ frecvent întâlnită în practica medicală generală, ocupând locul al treilea ca frecvenţă după boala cardiacă ischemică şi hipertensiunea arterială sistemică.

Pe măsură ce presiunea din arterele pulmonare creşte, ventriculul drept trebuie să se contracte mai puternic pentru a pompa sângele în plămâni. Astfel, cu timpul, muşchiul inimii slăbeşte, devenind insuficient ca funcţie, nemaiputând face faţă nevoilor organismului.

Este o „problemă” a inimii sau a plămânilor?

Toate vasele de sânge fac parte din sistemul circulator sau cardiovascular (care include inima), dar arterele pulmonare sunt de asemenea considerate parte a sistemului respirator (care include plămânii).

În realitate, inima şi plămânii sunt strâns interconectate, astfel încât hipertensiunea pulmonară afectează atât „munca” inimii cât şi a plămânilor.

Cum „interacţionează” inima şi plămânii?

Inima şi plămânii sunt conectate foarte strâns: atât prin poziţia lor anatomică în torace, dar mai ales prin munca lor împreună, astfel încât fiecare componentă a organismului să primească oxigenul necesar.

Corpul uman are două sisteme circulatorii care vin şi pleacă de la inima dreaptă, respectiv stângă. Partea de circulaţie care duce sângele în tot corpul de la inima stângă, se numeşte circulaţie sistemică („marea circulaţie”). Partea de circulaţie care duce sângele de la inima dreaptă la plămâni se numeşte circulaţie pulmonară („mica circulaţie”).

Ventriculul drept pompează sângele adus din organism către plămâni pentru a fi oxigenat. Ventriculul stâng pompează sânge oxigenat de la plămâni în circulaţia sistemică.

Vasele pulmonare cu dimensiunile cele mai mari care pleacă din inimă se numesc artere pulmonare; pe măsură ce înaintează în plămâni, ele se divid în ramuri din ce în ce mai mici, până la vase cu pereţi foarte subţiri numite capilare. Acestea au un rol foarte important, ele reprezentând locul de transfer al oxigenului din alveole în sânge. Aerul inhalat străbate „căile aeriene” în drumul său spre plămâni, pentru ca în final să ajungă la nivelul unor structuri asemănătoare unor săculeţi numite alveole pulmonare.

Astfel, dacă există afecţiuni ale vaselor pulmonare, va exista şi o dificultate a trecerii oxigenului în sânge.

Ce legătură au vasele de sânge cu respiraţia?

Dacă ne imaginăm vasele de sânge pulmonare ca o serie de conducte interconectate, vom putea înţelege că orice îngustare, blocare, sau distrugere la nivelul lor va îngreuna pomparea sângelui în şi din plămâni. Sângele transportă oxigenul care reprezintă „combustibilul” tuturor celulelor din corp. Orice problemă legată de mecanismul de pompare a sângelui sau de reţeaua de vase interconectate ce vin sau pleacă din plămâni va avea consecinţe directe asupra respiraţiei.

Ce doctor trebuie să mă examineze?

Atât medicii cardiologi, cât şi cei pneumologi se ocupă de hipertensiunea pulmonară.

De asemenea, dacă boala dumneavoastră este asociată cu alte afecţiuni, atunci tratamentul trebuie combinat – atât pentru hipertensiunea pulmonară (HTP), cât şi pentru cealaltă afecţiune.

Medicii cardiologi sunt capabili să diagnosticheze cauze ale hipertensiunii pulmonare legate de inimă (boli valvulare, boli ale muşchiului inimii, boli congenitale cardiace) şi să vă propună tratamentele adecvate, medicamentoase, intervenţionale sau chirurgicale. De asemenea, ei pot iniţia şi urmări tratamentul specific al hipertensiunii pulmonare.

Dacă suferiţi de boli pulmonare (tuse, expectoraţie, sufocare, durere toracică, somnolenţă excesivă asociată cu adormire bruscă) va trebui să vă adresaţi unui pneumolog.

Dacă aveţi modificări la nivelul pielii, cu eventuala afectare a ochilor şi implicarea mai multor organe, poate fi vorba de o boală de ţesut conjunctiv, în care sunt specializaţi medicii reumatologi.

Dat fiind că bolile de ţesut conjunctiv se pot asocia cu hipertensiune pulmonară, reumatologii joacă în această situaţie un rol important in diagnosticul şi tratamentul specific al bolii cauzale.

Există mai multe tipuri de presiuni ale sângelui?

Da, există două „seturi” de presiuni sangvine.

De obicei, atunci când oamenii vorbesc de presiunea sângelui se referă la presiunea măsurată la nivelul braţului cu ajutorul tensiometrului. Corect, aceasta se numeşte tensiune arterială sistemică şi reprezintă presiunea înregistrată la nivelul arterelor mari din corp, ce au ca punct de plecare partea stângă a inimii. Când aceste presiuni sunt mari, persoana respectivă este diagnosticată ca având presiunea sângelui crescută („hipertensiune arterială”).

Ventriculul drept pompează sângele venos (care vine din întregul corp) în artere ce-l transportă la plămâni pentru a primi oxigen. Presiunile din arterele pulmonare sunt în mod normal mai mici decât cele din circulaţia sistemică. Hipertensiunea pulmonară apare atunci când tensiunea din arterele pulmonare devine mai mare decat normal.

Dacă presiunea arterială sistemică se măsoară relativ uşor, cu tensiometrul, măsurarea presiunii din artera pulmonară necesită investigaţii speciale (ecocardiografia şi/sau cateterismul inimii drepte).

Care sunt cauzele hipertensiunii pulmonare?

Există o diversitate de cauze ale hipertensiunii pulmonare: de la hipertensiunea pulmonară arterială idiopatică (fără o cauză decelabilă), ereditară (moştenită, în care mai multe gene pot fi implicate), indusă medicamentos sau toxic, asociată unor condiţii clinice speciale (boli de ţesut conjunctiv, infecţia HIV, hipertensiunea portală, boli cardiace congenitale, schistosomiaza, anemia hemolitică cronică), cauzată de afecţiuni: ale inimii stângi, ale plămânilor, până la cea produsă prin mecanisme neclare şi/sau multifactoriale.

Este important să se ştie cauza bolii?

Da, este important, pentru că, în funcţie de aceasta, evoluţia şi tratamentul bolii sunt diferite.

De aceea, medicul este cel care va stabili pentru fiecare pacient în parte tipul hipertensiunii pulmonare şi clasa clinică în care se încadrează.