Skip to content

Interviu: Anca Ghiaţău – Ce ar trebui să ştim despre ecografia abdominală?

Anca Ghiaţău este medic specialist medicină internă în Clinica Medicină Internă II a Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”, Bucureşti. Imagistica prin ecografie este una dintre preocupările principale, având competenţă de ecografie generală, ecocardiografie şi ecografie vasculară.

Ce este ecografia abdominală?

Ecografia abdominală este o metodă imagistică de evaluare a organelor și structurilor care se găsesc în abdomen – ficatul, căile biliare, pancreasul vezica biliară, splina, aorta abdominală sau venă cavă. Folosește ultrasunete, fiind astfel fără risc de iradiere, ușor de repetat, nedureroasă. În timpul examinării e necesar un strat fin de gel pe bază de apă care va fi aplicat pe piele. În general, examinarea trebuie făcută după ce pacientul a băut cel puțin jumătate de litru de apă, cu o oră înainte, cu vezica urinară plină, pentru o evaluare corectă și completă a uterului şi ovarelor, respectiv a prostatei la bărbat. Ecografia abdominală trebuie realizată pe nemâncate – ideal 8 ore de post. Se pot administra, cu apă, medicamentele în cursul dimineții.

Când ar trebui să ne adresăm medicului pentru o ecografie abdominală?

Merită amintite câteva dintre situaţiile în care ecografia abdominalâ este utilă în practica clinică. Ecografia îl ajută pe medic să evalueze cauza unei formațiuni care se palpează în abdomen, a unei dureri abdominale, a senzației de greață sau de balonare, a icterului (coloraţia galbenă a pielii). Poate ajuta la depistarea calculilor biliari sau renali (“pietre”), unor boli ale ficatului (ciroză, steatoză – încărcare grasă), tumori intraabdominale. Deși ecografia identifică diverse tumori, aceasta nu poate stabili diagnosticul cert, fiind necesare investigaţii imagistice suplimentare (tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanţă magnetică) sau biopsie.

Dacă va aflați în grupa de risc – hipertensivi, bărbaţi fumători peste 65 ani – medicul vă poate recomanda o ecografie pentru depistarea unei dilatații a aortei abdominale (anevrism).

Nu în ultimul rând, ecografia este extrem de utilă în prevenție, fiind o investigație pe care ar trebui să o facem de la vârste tinere și chiar în absența oricărui simptom.

Care este rolul ecografiei în diagnosticului litiazei biliare și care sunt semnele
ecografice care ne îndrumă cât mai rapid către chirurg?

Una dintre cele mai frecvente patologii identificate la ecografie sunt calculii colecistici (“pietre la fiere”- practic depuneri de colesterol solidificat). Aceștia sunt ușor identificați prin ecografie, în mâinile unui medic cu experiență. Dacă nu au indicaţie chirurgicală imediată, pot fi urmăriți ecografic la intervale regulate, de obicei anual. Indicația, momentul şi tipul intervenţiei chirurgicale (laparoscopic sau intervenţie clasică) pot fi stabilite în funcție de mărimea lor sau prezența complicațiilor şi trebuie discutată cu medicul chirurg. Asocierea febrei, a durerii subcostale pe partea dreaptă sau a senzației de greață reprezintă o urgență și necesită evaluare, eventual internare și tratament de specialitate. Ecografia poate identifica și migrarea litiazei în căile biliare, cu aspecte particulare precum dilatarea căii biliare principale sau colecții pancreatice în pancreatită – dacă litiaza a produs o iritare a pancreasului în cursul pasajului către intestinul subțire. În această situație este necesară consultarea de urgență a unui gastroenterolog pentru completarea investigațiilor.

Poate fi ecografia utilă în infecțiile urinare?

Ecografia nu poate stabili diagnosticul de infecție. De obicei, în cazul unei infecții urinare joase, ecografia nu aduce informații suplimentare față de sumarul de urină și urocultură, investigații de bază atunci când există simptome specifice precum usturime la urinat, urinare frecventă. Ea poate fi utilă atunci când prezentați semne de infecție urinară înaltă (adică cea care afectează rinichii): febră, durere lombară, greață, putând evidenția calculi sau alte particularități anatomice ce pot întreține o infecție. Prezența dilatației de căi urinare (ureterohidronefroza) necesită consultații suplimentare la nefrolog și/sau urolog.

Ce ne arată ecografia dacă avem ulcer gastric sau duodenal?

Ecografia este o investigație care evaluează cu precădere organele parenchimatoase (adică solide – precum ficatul, splina, rinichii). Stomacul, respectiv intestinul subțire sau gros au conținut aeric sau lichidian, care sunt mai dificil de examinat prin ultrasunete, fiind examinate de elecție prin investigații endoscopice în cabinetul unui gastroenterolog. Așadar în cadrul unei boli ulceroase – la nivel de stomac sau duoden – ecografia nu contribuie semnificativ la diagnostic.

Vi s-a descris pe rezultatul de ecografie o formaţiune nodulară la ficat? Ce faceţi în continuare?

Dacă ați descoperit un nodul hepatic, citiți cu atenție rezultatul buletinului ecografic. Medicul care face ecografia ar trebui să descrie nodulul pe criterii ecografice și să ridice o suspiciune de diagnostic (benign sau malign), precum și o recomandare de investigații suplimentare (imagistică prin tomografie computerizată/imagistică prin rezonanţă magnetică) sau de urmărire ecografică cu specificarea intervalului. Trebuie reamintit faptul că ecografia nu poate pune diagnosticul de cancer, poate doar să sugereze ce tip de tumoră este. Dacă medicul care v-a examinat a omis să vă transmită ce să faceți în continuare, ar trebui să cereți indicații suplimentare de la acesta sau de la un medic internist/gastroenterolog. Acestia vor organiza un bilant suplimentar pentru caracterizarea formaţiunii descrise la ecografie (ecografie cu substanță de contrast, tomografie computerizată cu contrast sau imagistică prin rezonanță magnetică nucleară, uneori urmate de biopsie ghidată ecografic/tomografic). Pot exista situaţii în care este necesară o reexaminare în dinamică ecografică la interval scurt (3 luni); formațiunile care cresc semnificativ  în dimensiuni în 3 luni necesită investigații suplimentare (din cele amintite anterior).

Rezultatul ecografic descrie o formațiune renală sugestivă pentru chist? Ce ar trebui să faceţi?

O descoperire frecventă la ecografie sunt chistele renale. De obicei, acestea sunt structuri rotunde, pline de lichid, cu perete subțire. Dacă medicul ecografist descrie câteva formațiuni transsonice, cu contur regulat, în general nu veți avea probleme legate de funcția renală sau durere/infecție datorate lor și intervalul optim de evaluare ecografică este de 6-12 luni. În alte situaţii, se poate suspiciona o boală polichistică renală şi veţi fi îndrumat către un medic nefrolog. Uneori un chist prezintă structuri care protruzionează din perete sau ecouri flotante în interior și atunci e necesară consultarea cu un urolog și completarea investigațiilor la recomandarea acestuia prin tomografie cu substanță de contrast.

La ce medic ar trebui să îmi fac o ecografie abdominală?

Ecografia abdominală este o competență care este inclusă în programul de pregătire din timpul rezidenţiatului (pentru unele specialităţi) sau se dobândește în afară specializării de bază a medicului. Astfel, această investigație poate fi realizată de medicul internist, gastroenterolog, nefrolog, urolog, radiolog, dar și de către alte specializări medicale. Este bine să alegeți medicul care va efectua investigația în funcție de bolile cu care va cunoașteți – o boală polichistică renală ar trebui urmărită ecografic de nefrolog, iar o ciroză hepatică este cel mai bine urmărită de către medicul gastroenterolog. Bineînțeles, un alt criteriu important de alegere a  medicului ce va efectua ecografia este volumul de examinări realizate de acel medic. Acuratețea metodei depinde mult de operator și de cantitatea de examinări pe care acesta a efectuat-o în timp, experiența fiind cumulativă. Dacă asociați patologii multiple, este o idee bună să vă adresați unui medic internist/radiolog, întrucât patologia abordată de aceștia este mai vastă.

 

*Textul reprezintă o sursă de informare generală pentru dumneavoastră şi nu substituie un consult medical. Pentru întrebări referitoare la sănătatea dumneavoastră, tratament şi alte aspecte ale îngrijirii medicale, discutaţi cu medicul de familie sau cu un medic specialist.