Skip to content

Interviu: Dr. Anca Manolache: Polipii colecistici

Medic specialist medicină internă
Competenţă ultrasonografie generală
Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”, Bucureşti

În practica clinică de zi cu zi, când efectuaţi ecografie abdominală, cât de frecvent puneţi în evidenţă polipi la nivelul colecistului?

Destul de frecvent! Aș spune că un pacient din 10, în urma unei ecografii abdominale, să spunem de screening sau efectuată din alte motive, pleacă din cabinet cu acest diagnostic.

Recent, mai multe societăţi ştiinţifice au realizat un document de recomandări referitoare la abordarea polipilor colecistici. Care sunt principalele mesaje care ar trebui reţinute din acest ghid? Când ar trebui operaţi polipii colecistici?

Într-adevăr, există un ghid de management al polipilor vezicii biliare, recent revizuit, elaborat în urma colaborării mai multor societăți europene şi internaţionale din domeniul gastroenterologiei, radiologiei, endoscopiei, chirurgiei digestive, adică din specialităţile medicale implicate în acest subiect.
Înainte de a rezuma mesajele principale ale acestui ghid, aș dori să clarific ce sunt acești polipi colecistici. Polipii vezicii biliare sunt practic excrescențe ale mucoasei vezicii biliare ce protruzionează în lumen. Ei se divid în polipi adevarați și pseudopolipi, pe baza unor criterii ecografice. Aceștia din urmă reprezintă depuneri de colesterol la nivelul peretelui vezicii biliare, fără a avea un risc de malignizare. Când vorbim despre polipii adevărați, aceștia pot fi benigni, cel mai frecvent adenomatoși și, mult mai rar, maligni de tipul adenocarcinoamelor. De asemenea, se pare că există riscul ca, în evolutie, polipii adenomatoși să se transforme în adenocarcinoame, însă această legatură adenom-carcinom nu este foarte bine stabilită, asa cum este, de exemplu, pentru polipii colonici.
Ghidul amintit mai sus, descrie destul de clar condițiile în care ar trebui efectuată colecistectomia (adică extirparea colecistului), însă aș dori să menţionez de la început, că vorbim de indicație operatorie doar pentru polipii adevarați, nu și pentru polipii colesterolotici. Astfel, atunci când în urma examinării ecografice se evidențiază polipi mai mari de 10 mm sau când există simptomatologie care este atribuită prezenței polipilor, cum ar fi de exemplu colica biliară, pacientul are indicație pentru colecistectomie.
De asemenea, ghidul descrie anumiți factori de risc care, atunci când sunt prezenți, determină un risc mai mare de malignizare. Printre aceștia se numară vârsta peste 50 ani, prezența colangitei primare sclerozante (o afecțiune hepatică cronică, rară ca frecvenţă), precum și tipul de polip sesil (cu baza largă de implantare) asociat cu îngroşarea localizată a peretelui colecistic de peste 4mm – observată în urma examinării ecografice. Dacă pacientul prezintă unul sau mai mulți din aceşti factori de risc și asociază polipi între 6-9 mm, are indicație de colecistectomie.
Se discută de asemenea despre asocierea cu calculii biliari, ca fiind un factor de risc pentru malignizarea polipilor, însă până în momentul de față nu există studii suficiente pentru a clarifica această supoziție. Deseori, pacienții care asociază calculi biliari ajung totuși la colecistectomie, dar mai degraba pentru că devin simptomatici.
În cazul în care pacienții nu pot suporta o intervenție chirurgicală, datorită bolilor asociate, sau pentru că pur si simplu nu își doresc sau temporizează intervenția, atunci se recomandă o urmărire ecografică mai  frecventă a acestora.
Concluzionând, dimensiunea polipilor şi anumiţi factori asociaţi acestora, dictează indicaţia de intervenţie chirurgicală sau nu. Trebuie să remarc şi necesitatea unui examen ecografic de bună calitate care să furnizeze dimensiunile polipilor. De asemenea, după un examen ecografic la care se identifică polipi colecistici, este necesară şi consultarea unui gastroenterolog, internist sau chirurg care, în urma examenului clinic şi a particularităţilor fiecărui pacient, să stabilească atitudinea de urmat: intervenţie chirurgicală sau urmărire ecografică!

Necesită pacienţii la care se identifică polipi colecistici o urmărire specialăsau un regim de viaţă particular?

In mod clar, da! Pentru pacienții la care nu există o indicație clară operatorie, așa cum am descris mai sus, trebuie realizată o urmărire specială. Astfel, pacienții asimptomatici, cu factori de risc prezenți, dar la care dimensiunea polipilor este sub 6mm, trebuie urmariți ecografic la 6 luni, apoi anual, la fel ca pacienții fără factori de risc, dar cu polipi între 6-9 mm. Pentru pacienţii care sunt asimptomatici și fără factori de risc, cu polipi până în 6 mm, urmărirea se face la un interval mai mare – inițial la un an, apoi din 2 în 2 ani. Frecvenţa urmăririi ecografice trebuie discutată cu medicul curant şi adaptată fiecărui pacient! Dacă se observă în timpul urmăririi creșterea polipilor cu peste 2 mm, pacienții devin candidati pentru operație, și invers, dacă se observă dispariția acestora, pacienții ies din planul de urmărire.
Cu privire la regimul de viată, ghidul nu face referire la un regim anume, dar, bineînţeles, este bine ca pacienții să evite alimentele cu un conținut bogat în grasimi, care ar putea favoriza apariția simptomelor de tip biliar.

www.ghidulpacientului.ro

*Textul reprezintă o sursă de informare generală pentru dumneavoastră şi nu substituie un consult medical. Pentru întrebări referitoare la sănătatea dumneavoastră, tratament şi alte aspecte ale îngrijirii medicale, discutaţi cu medicul de familie sau cu un medic specialist.