Skip to content

Top 10 – Ce ar trebui să ştiţi despre spondilita anchilozantă?

Dr. Ana Georgiana Zugravu

Medic primar reumatologie

Clinica Regina Maria, Bucureşti

 

1.

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie sistemică (adică poate afecta şi alte organe sau sisteme în afara celui locomotor), care se manifestă clinic ȋn mod caracteristic prin durere lombară joasă de tip inflamator. Spondilita anchilozantă face parte din grupul de boli numite spondilartropatii seronegative.

2.

Durerea lombară joasă inflamatorie este durerea zonei lombare care apare mai ales noaptea (după orele 3-4) şi dimineaţa, adesea trezeşte pacientul din somn şi determină dificultate de mobilizare (rigiditate), care poate persista între 30 de minute şi câteva ore. Durerea iradiază uneori pe membrele inferioare, unilateral sau pe ambele, mimând sciatica. Spre deosebire de aceasta însă, durerea inflamatorie se ameliorează cu mişcarea şi se accentuează în repaus.

3.

Pe lângă durerea lombară joasă inflamatorie, alte simptome pot fi: durere în zona sternului, accentuată de respiraţie, dureri şi tumefacţii articulare, tumefierea dureroasă a unuia sau mai multor degete de la mâna sau picior (numită dactilită). Un simptom care nu aparţine sistemului osos, însă apare frecvent la aceşti pacienţi, este iridociclita – o inflamaţie a ochiului care devine roşu, foarte dureros şi nu tolerează lumina. Astfel de simptome la nivelul ochiului impun o vizită urgentă la oftalmolog!

4.

În funcţie de aceste simptome şi de segmentul osteo-articular afectat, există două forme de spondilartrită: forma axială (care afectează doar coloana şi articulaţiile sacroiliace) şi forma periferică (afectează şi/doar alte articulaţii).

5.

Una dintre analizele de sânge folosite pentru diagnostic este un test genetic, HLA B27. Acesta este pozitiv la 90% dintre pacienţii cu spondilită. Totuşi, dintre persoanele cu HLA B27 pozitiv, doar 10% fac spondilită, astfel că, în absenţa unor simptome specifice şi a unui aspect specific radiologic sau RMN (rezonanţă magnetică nucleară), pozitivitatea lui nu este suficientă pentru a pune diagnosticul. Medicul reumatolog poate decide dacă este utilă efectuarea acestei analize şi poate interpreta corect rezultatul ei!

6.

Pentru stabilirea diagnosticului se recomandă de obicei efectuarea unei RMN de articulaţii sacroiliace – pentru că aici apar primele modificări specifice bolii. În cazul unei spondilite mai vechi, putem vedea modificări şi pe radiografia simplă a articulaţiilor sacroiliace.

7.

Analizele de sânge pot indica inflamaţie la 40% dintre pacienţi (VSH crescut, fibrinogen crescut, proteina C reactivă crescută), însă în restul de cazuri aceste analize pot avea rezultate normale.

8.

Tratamentul constă în măsuri nonmedicamentoase şi administrarea de medicamente. Măsurile nonmedicamentoase presupun efectuarea de exerciţii specifice de gimnastică medicală (kinetoterapie), cel mai adesea zilnic pentru a avea rezultate. Kinetoterapia este o metodă de tratament deosebit de importantă îndeosebi în perioada iniţială a bolii, cand poate influenţa favorabil mobilitatea şi durerile. Ar trebui să identificaţi un centru de kinetoterapie cât mai aproape de casă sau serviciu, pentru a ajunge uşor la şedinţele de exerciţii. De asemenea, unele dintre exerciţii pot fi ȋnvăţate iniţial sub ȋndrumarea unui kinetoterapeut iar apoi realizate acasă!

9.

Măsurile medicamentoase presupun administrarea de medicamente. În forma axială (care afectează doar coloana şi articulaţiile sacroiliace) se administrează antiinflamatoare nonsteroidiene timp îndelungat; dacă acestea nu controlează boala, se recomandă tratamentul biologic. În forma periferică (cu afectare şi a articulaţiilor periferice), se poate administra sulfasalazină; dacă acest medicament nu are efect, se va administra tratament biologic. Ȋn general, veţi fi urmărit periodic de către medicul dumneavoastră reumatolog pentru a stabili momentul ideal pentru a trece de pe un tratament pe altul!

10.

Tratamentul biologic este un tratament cu rezultate foarte bune, care impune efectuarea de analize suplimentare la început, avându-se în vedere stabilirea riscului de infecţii, acestea fiind reacţiile adverse cele mai frecvente; din acelaşi motiv monitorizarea presupune analize periodice, pentru  a asigura atât controlul bolii, cât şi urmărirea corectă. Există mai multe tipuri de preparate, disponibile şi la noi ȋn ţară. Discutaţi cu medicul dumneavoastră reumatolog dacă tratamentul biologic este indicat ȋn cazul dumneavoastră, despre momentul ideal de introducere a acestuia şi despre preparatul recomandat!

 

*Textul reprezintă o sursă de informare generală pentru dumneavoastră şi nu substituie un consult medical. Pentru întrebări referitoare la sănătatea dumneavoastră, tratament şi alte aspecte ale îngrijirii medicale, discutaţi cu medicul de familie sau cu un medic specialist.