Skip to content

Interviu: Conf.dr. Gabriela Udrea – Despre durerea musculoscheletală

Medic primar medicină internă şi reumatologie

Ambulatoriul Spitalului Clinic Sanador şi Clinica Regina Maria – Primăverii

 

Aţi scris o carte despre durerea musculoscheletală, o necesitate pe piaţa editorială din România. Care sunt premisele de la care aţi plecat? De ce este importantă durerea musculoscheletală?

Durerea cronică musculoscheletală este o problemă de sănătate publică. 1 din 5 adulți sunt afectați de durerea cronică musculoscheletală. Este o boală prin ea însăși care afectează toate aspectele vieții persoanei care suferă. Din cauza acestor consecințe funcționale și psihosociale, tratamentul durerii cronice ar trebui să fie unul multidisciplinar, adaptat nevoilor pacientului. Din păcate, autoritățile au făcut puțin în această direcție în ultimii ani și, mai mult decât atât, există încă o stigmatizare la nivelul societății privind suferința emoțională, deși vorbim destul de des de burn-out, de stres, de evenimente cu potenţial traumatic, de crize existențiale (vezi pandemia).

Educația medicală românească ne-a învățat modelul biomedical, pe când în majoritatea statelor civilizate de peste 30 de ani există o abordare dintr-o perspectivă biopsihosocială. Se acordă aceeași atenție suferinței fizice, emoționale și contextului social în care persoana își trăiește suferința.

Am simțit că se vorbește puțin despre suferința emoțională asociată durerii și am dorit să vin în sprijinul acestor pacienți cu sfaturi și recomandări care să îi ajute să gestioneze mai ușor viața lor cu durerea. Am simțit nevoia să-i motivez să preia controlul asupra durerii pentru a recâștiga bucuria de a trăi. De altfel, acesta este și titlul cărții pe care am scris-o: Preia controlul asupra durerii și recâștigă bucuria de a trăi. Este o carte mai degrabă de educație medicală, de dezvoltare personală, de self help.

Ce vor afla pacienţii care vor cumpara cartea?

Această carte este un început, un mesaj pentru pacienții cu durere cronică musculoscheletală că suferința lor emoțională legată de durere este auzită și înțeleasă. Pentru că educația medicală în legătură cu durerea cronică este aproape inexistentă și pentru că de multe ori în relația cu medical pacienţii se simt neînțeleși am încercat ca în capitolul “Cunoașterea învinge teama de durere” să îl ajut pe cititor să devină un expert al propriei dureri și un partener egal în relația cu medicul.

De cele mai multe ori, când vorbim despre durere, atât noi medicii, dar și pacienții, ne referim și acționăm asupra senzației fizice corporale. Pare că realizăm că avem un corp în care trăim și care ne servește 24 din 24 de ore doar atunci cănd suferă, cănd ceva nu este în regulă. Din acest motiv am dedicat un capitol grijii pe care trebuie să o acordăm sănătății corporale cu recomandări privind importanța introducerii exercițiului fizic în rutina zilnică, a echilibrului dintre activitate și repaus, stilului alimentar și al hidratării, a somnului și a ambianței fizice.

Pentru că gândurile, convingerile și comportamentele nefolositoare amplifică și întrețin durerea cronică am încercat să pun la dispoziția cititorului căteva tehnici de schimbare a acestora și nu în ultimul rând să subliniez importanța tehnicilor de mindfulness și de relaxare pentru liniștirea minții.

Suferința emoțională prezentă frecvent în trecutul persoanei cu durere cronică aduce cu ea stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în sine, neputința de a face din propria persoană o prioritate. Acest lucru aduce dificultăți în comunicarea cu sine și cu ceilalți și blocaje în dezvoltarea personală, pentru care aduc câteva sugestii și recomandări. Puseele de boală, de durere sunt resimțite amenințător de către pacient motiv pentru care îi pun la dispoziție un plan pentru depășirea cu mai multă ușurință a acestora.

Pe tot parcursul cărții, cititorul este îndrumat să exploreze și să producă schimbarea prin informații, întrebări, autoevaluări și planificare pentru a integra aceste lecții în viața de zi cu zi.

Și pentru că majoritatea pacienților cu durere cronică aleg să-și abandoneze visele și dorințele, la finalul cărții îi provoc să le identifice și să le ducă la îndeplinire.

Durerea musculoscheletală este una dintre cele mai frecvente situaţii întâlnite în viaţa profesională a unui medic reumatolog. Dincolo de medicaţia specifică, care sunt sfaturile pe care le daţi în practica clinică pacienţilor cu dureri în sfera musculoscheletală?

În primul rând, în momentul în care am în cabinet un pacient cu durere acută musculoscheletală, încerc să identific factorii de risc pentru o eventuală cronicizare a durerii: stresul psihologic, depresia, frica, catastrofizarea durerii, factori care țin de locul de muncă (satisfacția și cerințele fizice), eventualele tulburări de somn care sugerează o posibilă anxietate sau depresie. Factorul de risc pentru cronicizare identificat este discutat și recomand intervenția psihologică. În situația în care depresia sau anxietatea au fost identificate în urma discuției cu pacientul sau prin scala pentru durere şi anxietate recomand pacientului o discuție cu un psihiatru, pentru controlul acestora, subliniind impactul suferinței emoționale asupra pragului de durere, asupra somnului, asupra cronicizării şi calităţii vieţii. Recuperarea fizicală este prima recomandare pe care o scriu în scrisoarea medicală. Pacientul cu suferință musculoscheletală, după consultul reumatologic, trebuie adresat medicului de recuperare fizicală pentru bilanțul funcțional, stabilirea obiectivelor pe termen scurt și lung și a tratamentului specific. Uneori, atunci când timpul îmi permite țin și locul terapeutului ocupational cu recomandări pentru ortezare și funcționare în viața de zi cu zi, acasă și la locul de muncă.

În multe alte ţări există centre speciale de tratament a durerii cronice, în care echipe multidisciplinare de medici, kinetoterapeuţi, psihologi etc. abordează complex aceste simptome. În ultimii ani au apărut şi în ţara noastră. Când ar trebui ca un pacient să se adreseze sau sa fie îndrumat către un centru de durere cronică?

Este adevărat, în majoritatea țărilor europene există facilități pentru tratamentul multidisciplinar al durerii cronice, unde pacienţii au posibilitatea să primească un tratament specializat al durerii, intervenție psihologică, recuperare fizicală, terapie ocupațională și un training privind durerea centrat pe nevoile individuale. Am văzut acest lucru în urmă cu 20 de ani în timpul unei burse la Universitatea din Maastricht și de atunci toate demersurile mele, până la un punct, au fost îndreptate spre responsabilizarea, implicarea și educarea pacientului în privința durerii. Cred cu tărie că, în momentul în care durerea musculoscheletală a fost prezentă pentru mai mult de 3 luni în viața unei persoane, aceasta ar trebui să se adreseze unui astfel de program. Beneficiul este extraordinar. Pacientul primește suportul medical, funcțional, psihologic, educațional de care are nevoie pentru a reuși să preia controlul asupra durerii și al bolii.

Faptul că abordarea durerii musculoscheletale cronice necesită şi alte mijloace decât simpla medicaţie antialgică, aduce în discuţie complexitatea mecanismelor percepţiei durerii. Pentru că sunteţi şi psiholog, care credeţi că este rolul pshihologului în acest context?

Răspund la această întrebare prin modul în care Asociația Internațională pentru Studiul Durerii definește durerea: ca pe o experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată unei leziuni tisulare actuale sau potențială. Experiența senzorială este reprezentată de senzația fizică trăită corporal. Pacientul poate să vorbească despre ea, să o caracterizeze ca intensitate, durată, severitate. Experiența emoțională este partea nevăzută a durerii. Este trăirea asociată durerii: gânduri, credințe, comportamente, emoții pe fondul unui anumit tip de personalitate și într-un anumit context social. Prin această componentă emoțională durerea capătă unicitate. Fiecare individ trăiește durerea în felul lui, în funcție de experiențele anterioare cu durerea. Mai mult decât atât, durerea este percepută, în general, ca un pericol și în jurul ei se polarizează gânduri și exagerări legate de boală, de invaliditate, frica și anxietatea. De altfel, răspunsul emoțional la durere este un excelent predictor pentru cronicizarea durerii. Adresarea cât mai precoce a acestor aspecte, în cadrul unei abordări terapeutice multimodale a durerii musculoscheletale acute, ar putea preveni cronicizarea durerii. Pe de altă parte, primirea unui diagnostic de suferință cronică (exemplu: artrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă) are un puternic impact emoțional. Pacientul are nevoie să fie sprijinit pentru a trece prin cele 5 etape ale suferinței – pierderea sănătății: negarea, furia, negocierea, depresia și în cele din urmă acceptarea conviețuirii cu boala. Odată cronicizată durerea, aceasta, cum bine știm, impactează semnificativ asupra vieții pacientului. Viața acestuia se schimbă semnificativ în cadrul familiei, în relație cu ceilalți, în participarea lor socială. Se instalează tulburarea de somn, anxietatea și depresia. În toate aceste momente și aspecte, psihoterapeutul devine persoana care, prin congruența sa, oferă ascultare, empatie, acceptare pozitivă necondiționată, condiții absolut necesare pentru ca pacientul să poată gestiona emoțiile uneori debilitante legate de boală, să găsească cele mai potrivite soluții pentru situația sa concretă și, până la urmă, să își recapete bucuria de a trăi și chiar un sens în viață împreună cu durerea.

 

*Textul reprezintă o sursă de informare generală pentru dumneavoastră şi nu substituie un consult medical. Pentru întrebări referitoare la sănătatea dumneavoastră, tratament şi alte aspecte ale îngrijirii medicale, discutaţi cu medicul de familie sau cu un medic specialist.